Feeds:
Posts
Comments

Pentru ca sunt plecata de aproape un an, acum realizez cat era de bine acasa, si cat e de bine cand merg in vacante acasa! Si toata lumea spune ca e bine afara, si ca nimeni nu m-o obligat sa plec, si ca n-ar trebui sa ma plang si asa mai departe, dar pana nu pleci de acasa, mai ales in alta tara, nu stii cum e, nu stii ce inseamna. Si incep sa te treaca fiorii cand intri in tara, cand vezi placuta cu numele orasului in care ai trait aproape 18 ani, cand recunosti zonele, cand vezi mult verde, cand ajungi acasa si te asteapta toata familia si iti face toate poftele, ai parte de toata dragostea din lume, iti reintalnesti prietenii, te simti din nou iubita, plina de viata. Iar apoi pleci, iar drumuri, iar gari, iar trenuri… si iarasi realitatea care te loveste. Ajungi inapoi la realitate, intri in casa si vezi totul gol, liniste, nici un catel nu sare pe tine, nimeni nu intreaba cine e, nimeni nu te ajuta sa-ti dai jos geanta de pe umar. Si stii ca trebuie sa-ti despachetezi bagajul, pentru ca nu mai pleci, si stii ca trebuie sa iti aranjezi lucrurile, pentru ca nimeni nu iti mai spune sa faci asta. Si stii ca trebuie sa pleci la scoala, desi nu mai e nimeni sa-ti faca programul si sa aiba grija sa nu uiti ceva. Si stii ca trebuie sa ai grija de banii pe care ii ai, pentru ca nu mai e altcineva care sa iti spuna cat ai voie sa cheltuiesti si cat nu. Libertate! Da, libertate, cu pretul responsabilitatii, singuratatii… In fiecare seara numar zilele. In fiecare seara abia astept sa treaca zilele si sa ajung din nou in visul frumos de acasa, pentru ca, de fapt, asta e. Cand sunt acasa visez, iar cum am revenit in Viena m-am trezit la realitate, sunt din nou singura, cu stres, plina de probleme organizatorice legate de viata mea si de timpul meu. Iar cei de-acasa nu stiu ce inseamna, ei cred doar ca esti norocos ca ai avut oportunitatea sa pleci…

Advertisements

rosu si negru 2

Asa cum am promis, avand in vedere ca am terminat Rosu si negru, si cel de-al doilea volum, postez citatele. Oricum, recomand oricui romanul, pentru ca… cel putin mie mi-a dat mult de gandit.

Rosu si negru, Stendhal (volumul II)

Intr-o tara ca a noastra, in care situatia sociala e totul, daca nu ajungi sa fii respectat, te paste nenorocirea.

Amintire induiosatoare si ridicola: primul salon in care, la optsprezece ani, te investi singur si fara nici un sprijin! Privirea oricarei femei era de ajuns sa ma intimideze. Cu cat doream mai mult sap lac, cu atat deveneam mai stangaci. Imi faceam, despre toate, ideile cele mai false cu putinta; sau ma lasam atras fara nici un motiv, sau vedeam un dusman in orice om, doar fiindca ma privise prea serios. Dar, pe atunci, printer cumplitele nenorociri ale timiditatii mele, cat de frumoasa era o zi frumoasa! (Kant)

Aceasta nesfarsita vale, plina cu lumini stralucitoare si cu atatea mii de oameni, imi ia ochii. Nici unul nu ma cunoaste, toti imi sunt superiori. Mintea mi se pierde (Poemi dell’ av. Reina-literat si politician italian)

Nefiind inca indeajuns de sensibil la fermecatoarea finete a unei ironii usoare ca sa poata face haz de o gluma, avea pretentia ca ea sa fie intemeiata pe ceva adevarat. In cuvintele tinerilor acestora el nu vedea decat o defaimare totala, si asta il supara. Ipocrita lui buna-cuviinta de provincial sau de englez mergea pana acolo incat vedea in ele invidie, si aici farad oar si poate ca se insela.

Nu-I nimic, isi spuse el; pe viitor va trebui sa mai fac si alte nedreptati daca vreau sa ajung si, pe deasupra, va trebui sa stiu sa le si ascund sub cuvinte duioase: bietul domn Gros! Rl a meritat decoratia, der eu o am, si trebuie sa lucrez in spiritual ocarmuirii care mi-a daruit-o.

Apa ta nu ma racoreste, spuse duhul insetat. – Si totusi, e fantana cea mai rece din tot Diar-Bekirul. (Pellico-scriitor italian)

Daca pare atat de deosebita in ochii papuselelor astora, merita s-o studies, gandi el. Asa am sa inteleg ce inseamna perfectia pentru oamenii de teapa lor.

Totusi, gandi ea din ce in ce mai trista, ce bunuri nu mi-a daruit soarta? Fala, avere, tinerete, vai, totul, in afara de fericire. Cele mai indoielnice dintre bunurile daruite de soarta sunt tocmai acelea despre care ei mi-au vorbit toata seara. Inteligenta mea, cred, caci vad ca le e frica tuturor. Daca tinerii acestia indraznesc sa inceapa o discutie despre ceva serios, dupa cinci minute raman cu gura cascata, de parca ar face cine stie ce mare descoperire intr-un lucru pe care eu il tot spun de un ceas. Sunt frumoasa, am insusirea aceasta pentru care doamna de Stael ar fi jerfit orice, si totusi, adevarul e ca ma plictisesc de moarte.

Dar Doamne, isi zise ea, simtind aproape ca-I vine sa planga, nu-i el un barbat desavarsit? E o capodopera a educatiei veacului acestuia; cum il privesti, el si gaseste de spus ceva placut, si chiar spiritual, e curajos…

Luxul toaletelor, stralucirea lumanarilor, parfumurile; atatea brate frumoase, atatia umeri frumosi; buchete de flori, arii de Rossini care te rapesc, tablouri de Ciceri! Sunt uimit de admiratie! (Calatoria lui Uzery)

Cine vrea scopul vrea si mijloacele; daca in loc sa fiu un biet atom, as avea vreo putere, as pune sa fie spanzurati trei oameni ca sa salvez viata la alti patru.

Trebuie sa beau puns sis a dansez mult, isi spuse ea; vreau sa aleg ce e mai bun sis a fiu admirata cu orice pret.

Ea dansa pana la ivirea zorilor si pleca, in sfarsit, franta de oboseala. Dar, in trasura, isi folosi farama de putere care ii mai ramasese ca sa se intristeze sis a se simta nefericita.

Iubire! In care nebunie nu izbutesti sa ne faci sa gasim placerea? (scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado)

Ce ridicol trebuie sa fi fost in ochii acestei papusi pariziene! Isi zise el; curate nebunie ca i-am spus fara ocol la ce ma gandeam! Dar poate ca nebunia nu e chiar atat de mare. De data asta, adevarul era demn de ine. Si apoi, de ce a venit sa ma intrebe lucruri atat de intime? A fost o indiscretie din partea ei. Si a cam intercut masura bunei-cuviinte.

Asta-I cochetaria femeilor de pe aici. Azi-dimineata nu m-am purtat prietenos cu ea si nu i-am implinit toana de a sta de vorba. Din pricina asta, ma pretuieste si mai mult. Dar diavolul nici vorba ca tot diavol ramane. Peste catava vreme, trufia ei dispretuitoare va sti sa se razbune. De la ea ma astept la lucruri si mai rele. Cate deosebire fata de aceea pe care am pierdut-o! Ce farmec firesc si ce naivitate gaseam la ea! Ii cunosteam gandurile inainte ca ea sa fi gandit; I le vedeam zamislindu-se; in inima ei n-aveam alt potrivnic decat teama de a-si pierde copiii! Iar teama asta indreptatita si fireasca imi era placuta pana si mie, care sufeream din pricina ei. Am fost un prost. Ideile despre Paris m-au impiedicat sa pretuiesc femeia aceea sublime. Cata deosebire, Dumnezeule mare! Si peste ce dau aici? Vanitate desarta si dispretuitoare, toate nuantele amorului propriu, si nimic altceva.

O fiinta inconjurata de atata respect si care, dupa spusele academicianului, conducea intreaga casa, binevoia sa-I vorbeasca cu un aer care aproape ca putea fi socotit prietenesc.

Iata superioritatea netarmurita pe care o au fata de noi, gandi el cand ramase singur in gradina. Istoria stramosilor ii inalta deasupra simtamintelor vulgare si nu sunt siliti sa se gandeasca intr-una la traiul de toate zilele! Ce mizerie! Isi mai spuse el cu amaraciune. Nu sunt vrednic sa judec asemenea lucruri marete. Viata nu-mi este decat un sirag de fatarnicii, fiindca n-am o mie de franci venit, ca sa-mi cumpar paine.

S-a sprijinit de bratul meu intr-un fel foarte ciudat! Oi fi eu oare infumurat, sau te pomenesti ca, intr-adevar, ma place? Caci ma asculta cu atata duiosie, chiar cand ii povestesc toate chinurile orgoliului meu! Ea, care e atat de mandra cu toata lumea! Tare mirati ar mai fi cei din salon daca ar vedea-o cum arata aici.

O fata de nouasprezece ani! La varsta asta poti fi oare credincios, clipa de clipa, fatarniciei pe care ti-ai impus-o?

Are sa fie a mea, apoi am sa plec, si vai de cel ce va indrazni sa-mi stea in cale!

Cate nedumeriri! Cate nopti nedormite! Doamne! Am sa ajung oare vrednica de dispret? Ma va dispretui el insusi. Dar el pleaca, se duce departe. (Alfred De Musset)

Viata care, pentru ea, se tarase totdeauna incet, ca o broasca testoasa, acum zbura.

Da-mi, doamne, mediocritatea! (Mirabeau)

Sufletul ei mandru, dar satul de prudenta searbada pe care lumea buna o socoteste ca zugraveste fidel inima omeneasca, nu era facut sa inteleaga usor fericirea de a-ti bate joc de orice fel de prudenta, fericire care poate fi atat de vie intr-un suflet inflacarat.

E ciudat ca o iubire atat de puternica fata de mine ma lasa atat de rece! Si doar o adoram acum doua luni! Citisem eu ca la apropierea mortii nu te mai intereseaza nimic, dar e groaznic sa te simti ingrat si sa nu te poti schimba. Sunt, deci, un egoist?

In realitate, era indragostit nebuneste de ea. Simtea o nespusa fericire atunci cand, lasat absolut singur si fara teama ca va fi tulburat, putea sa se daruie cu totul amintirii zilelor fericite pe care le traise odinioara la Verrieres sau la Vergy. Cele mai neinsemnate intamplari din vremurile acelea, prea repede trecute, aveau pentru el o prospetime si un farmec de nedescris. La succesele lui de la Paris nu se gandea niciodata; il plictiseau.

Zau, daca dau peste Dumnezeul crestinilor, e vai de mine: e un tiran si, ca atare, imbibat de idei de razbunare; Biblia lui nu vorbeste decat despre pedepse fioroase. Eu nu l-am iubit niciodata; nici n-am vrut macar sa cred ca-l poate cineva iubi sincer. E fara mila (si isi aminti mai multe pasaje din Biblie). O sa ma pedepseasca intr-un mod ingrozitor… Dar daca dau peste dumnezeul lui Fenelon? Poate ca o sa-mi zica: <<Multe ti se vor ierta, pentru ca mult ai iubit…>> Am iubit, oare, mult? Ah!

De cum te vad, nu mai recunosc nici o alta indatorire, sunt toata numai dragoste pentru tine, adica nu, cuvantul dragoste mi se pare prea slab. Simt pentru tine […] un amestec de respect, de dragoste, de supunere. De fapt, nu stiu ce-mi inspiri. Daca mi-ai spune sa implant lama unui cutit in temnicer, as savarsi crima inainte de a ma gandi la ea. Explica-mi ce e asta, limpede, inainte de a te parasi; vreau sa te vad clar in inima mea; caci, peste doua luni, ne vom desparti.. Ia spune, chiar ne vom desparti? Il intreba ea zambind.

Eurovision 2013

Desi unele au ajuns doar pana in semi-finala, mie imi plac, iar oridinea lor e intamplatoare, imi plac toate, la fel de mult:

-Austria:

-Ungaria:

-Islanda

-Italia

-Moldova

-Serbia (nu gasesc videoclipul oficial)

Si, intamplator sau nu, majoritatea care imi plac sunt in limba nationala a fiecarei tari… Cred ca asta ar trebui sa fie si ideea Eurovisionului, pentru ca fiecare limba suna asa de fain si de complex, iar engleza e, in general, asa de…simpla.

Desi de multe ori am spus ca poate am gresit in privinta unor persoane, purtandu-ma asa cum m-am purtat, imi dau seama ca nu am gresit deloc. Exista persoane care ma cunosc cu adevarat, care stiu de ce sunt (sau mai bine zis nu sunt) in stare, persoane care nu au nimic sa-mi reproseze si carora nimeni nu le va schimba parerea asta buna despre mine. Asa ca daca citesti asta, draga TeStiiTu, multumesc pentru ca mi-ai spus-o. Chiar m-o facut sa-mi dau seama ca nu trebuie sa ma schimb, ca e ok sa fiu asa si in continuare, pentru ca chiar daca o sa sufar sau o sa fiu ranita, peste ani nu o sa pierd respectul acelor persoane, si mai ales o sa imi creasca inima sa stiu ca le lipsesc si ca m-ar vrea inapoi, desi 99.9999% nu se va intampla. 🙂

Rosu si negru-Stendhal

rosu si negru 1

Pentru ca (inca de acasa) am terminat primul volum din romanul Rosu si Negru de Stendhal, am strans cateva citate care mi-au placut si promit sa revin si cu cele din volumul II. Pana atunci:

– “Cine ar fi putut banui ca obrazul acesta de fecioara, atat de palid si bland, ascundea hotararea nestramutata de a infrunta mai degraba de o mie de ori moartea, decat sa nu izbuteasca in viata?”

-“Cand ai douazeci de ani, gandul la lume si la impresia pe care trebuie sa o faci asupra ei e mai important decat orice.”

-“Numai un dobitoc se poate mania pe altii, isi spuse el; o piatra cade pentru ca e grea. Oare, o sa ma port mereu ca un copil? Cand am sa deprind bunul obicei de a nu le mai darui din sufletul meu oamenilor astora decat exact pentru cat ma platesc? Daca vreau sa ma bucur si de respectul lor si de al meu, trebuie sa le arat ca numai saracia mea are legaturi cu bogatia lor, dar ca inima imi e la o mie de leghe departare de neobrazarea lor si sta intr-o sfera prea inalta ca s-o poata atinge maruntele lor hataruri sau semne de dispret.”

-“Un roman: o oglinda pe care-o plimbi de-a lungul unui drum.” (Saint-Real, istoric si literar francez)

-“O fata de saisprezece ani avea un ten ca o petala de roza si isi dadea cu fard.” (Polidori, medicul lordului Byron, pe care Stendhal l-a cunoscut la Milano)

-“Plictiseala vietii conjugale duce cu siguranta la pierderea dragostei, atunci cand dragostea a existat inaintea nuntii.”

-“O sa ma uite. Frumos cum e, va fi iubit si va iubi. Ah! nenorocita de mine… Dar de ce ma pot plange? Cerul e drept;”

-“Ce zgomot, cati oameni gonind dupa treburi! Cate idei pentru viitor intr-un cap de douazeci de ani! Ce clipe de uitare pentru dragoste!” (Barnave)

-“Cu cata mila nu l-ar privi pe provincialul nostru liceenii care, la cinsprezece ani, se pricep sa intre intr-o cafenea cu un aer atat de distins! Dar tancii acestia, atat de stilati la cinsprezece ani, incep, la optsprezece ani, sa devina ca toata lumea. Timiditatea pasionata pe care o intalnesti in provincie se poate depasi uneori, si atunci ea arata ce inseamna vointa.”

-“Starea asta se datoreaza impresiei puternice pe care o face uratenia asupra unui suflet nascut sa iubeasca ceea ce e frumos.”

-“Sunt singur pe pamant, nimeni nu se invredniceste sa se gandeasca la mine. Toti cei pe care ii vad facand avere au o nerusinare si o asprime a inimii cu totul straine de inima mea. Ei ma urasc din pricina bunatatii mele nesilite. Vai! curand voi muri, fie de foame, fie ucis de nefericirea de-a vedea inimile oamenilor atat de aspre.” (Young)

-“Vointa omului e puternica, asta o citesc pretutindeni; dar e ea in stare sa invinga atata sila? Menirea oamenilor mari a fost usoara; oricat de cumplita era primejdia, lor li se parea frumoasa; dar cine ar putea sa inteleaga, in afara de mine, cata uratenie exista in tot ce ma inconjoara aici?!”

-“Dupa ce-l invatase sa judece si sa nu se lase amagit de vorbe goale, uitase sa-i spuna ca, pentru un om de rand, obiceiul acesta e o crima, caci orice judecata sanatoasa jigneste.”

Voua care citate vi se par adevarate, potrivite pentru societatea noastra sau pentru noi insine?

Ba, voi sunteti toti bolnavi cu capu’, frate. Daca mai vad o data stirea aia cu aia care-o purtat bentita pe cap o si iau razna. Ce ma dispera cel mai mult? Mentalitatea de roman prost: ca ala o injurat-o si nu stiu ce i-o scris pe feisbuc, sariti toti. Ma, da’ cand intrati pe youtube si va certati cu vre-unu si ii zici “mori da-te dreq”, inseamna ca-l ameninti cu moartea? Sunteti chiar asa de bolnavi?

Si ce sa spun, ce va tot atacati voi ca vor aia autonomie… In Italia, “austriecii” din Sud-Tirol au autonomie. Si? Le strica? Invata la scoala in germana, dar studiaza si italiana ca pe a doua limba si cand termina liceul majoritatea pleaca in Austria, pentru ca in Italia nu sunt facultati in germana, si ei nu se descurca asa de bine in italiana. Nu ar fi si la noi la fel, daca tot ziceti ca vreti sa scapati de unguri? Cu ce ar strica autonomia? N-ar mai fi scandaluri, n-ar mai fi nimic.

In Viena e plin, pliiiin de straini: arabi, turci, sarbi, romani, polonezi, italieni, toate natiile, si nimeni nu-i trimite acasa, si nimeni nu face scandal daca arborezi un steag (cum am facut noi cand ei si-or arborat steagul Tinutului Secuiesc).

Sigur fetita asta o venit cu figuri din-alea ca romanii-s mai buni, ca sa plece ei din tara, ca daca nu le convine nu stiu ce, normal ca s-or luat aia de ea. Ia imaginati-va, cum ar fi sa vina o tipa de la voi din clasa maine imbracata in culoriile Ungariei. Ce i-ati zice? “Ce-i ba cu astea? Tii cu ungurii? Ce-ar fi sa te duci tu acolo la ei? Du-te-n plm cu figurile astea?” si asa mai departe, nu? Dar ca s-o intamplat invers, vai doamne, ce chestie!

Ba oamenilor, voi habar n-aveti ce parere au cu adevarat oamenii despre noi. N-ati iesit in viata voastra din tara, sau daca ati fost ati dat o fuga pana in Italia, la Roma, si acum toti aveti impresia ca stiti ce cred strainii. Atata timp cat esti un om integru, strainii nu cred nimic. Si va spun eu, care sunt aici si am vorbit cu oameni. Nimeni nu are o parere proasta despre noi, pana cand nu incepem sa deschidem gura. Decat sa va tot uitati ca ce zice ala si ce zice alalalt si vai de mine ce persecutati suntem noi in Europa, mai bine ingrijiti-va comportamentul, limbajul, puneti mana si mai cititi o carte sa va cultivati, si lasati frustrarile. Va zic eu, in strainatate, romanii actioneaza cam asa: “Nu vorbesc cu ala sau nu vreau sa fiu prieten cu ala ca e austriac si nu suporta romanii, deci nici eu nu-l suport”, si deci nu strainii sunt rasisti, ci noi suntem aia rasisti pentru ca avem impresia ca strainii sunt rasisti. Doamne, din ce popopr de incuiati fac parte…

Mesaj pentru Distanta…

Draga Distanta,
am cateva cuvinte sa iti spun. Mi se pare asa ciudat ca esti in viata mea din nou, desi sincera sa fiu, nu cred ca ai fost plecata vreodata. Mi-ai distrus sfarsitul copilariei si toata adolescenta. M-ai facut sa astept, sa astept si sa astept din nou, pentru nimic. Iar cand credeam ca am scapat, de fapt nu, tu erai inca acolo, in sufletul meu, pentru ca gandu-mi era departe. Cand am cunoscut persoana care m-o facut sa-mi pastrez gandurile in Timisoara, stiam deja ca o sa plec din nou. Stiam, si nu mai puteam face nimic. Si doar 8 luni nu ai fost in viata mea, desi stiam ca la un moment dat o sa vii. Doar 8 luni, din aproape 7 ani, ai fost in stare sa nu te bagi in viata mea. Iar acum… acum imi distrugi si tineretea. Cand ai de gand sa ma lasi in pace? Cand ai de gand sa nu mai iti faci simtita prezenta in viata mea?
Distanta, te urasc, te urasc si urasc faptul ca nu pot face nimic sa te alung. Deocamdata nu. Dar o sa vina timpul cand tu nu o sa mai fi, si profita cat mai poti, pentru ca in curand o sa am ocazia sa uit ce insemni!
Cu sinceritate,
Miruna

Off-topic: In curand o sa-mi fac timp sa scriu despre facultate. Sper ca nu mi-ati dus prea mult dorul…