“In anumite reincarnari, noi ne divizam. Precum cristalele si stelele, precum celulele si plantele, si sufletele noastre se divizeaza. “
(…)
“Facem parte din ceea ce alchimistii numesc Anima Mundi, sau Alma Mundi, Sufletul Lumii. (…) De fapt, daca Anima Mundi s-ar diviza numai, ar creste, dar ar ramane din ce in ce mai slaba. Din aceasta cauza, asa cum un suflet se divide, intotdeauna se divizeazaintr-o parte masculina si una feminina. Astfel este explicat in cartea Genezei: sufletul lui Adam s-a divizat, iar Eva s-a nascut din el.”
(…)
“Era posibil sa cunosti Cealalta Parte prin licarul din ochi- de la inceputul timpurilor asa isi recunosteau oamenii adevarata dragoste.”
(…)
“Asumandu-ne riscul pentru esecuri, deceptii, dezamagiri, fara sa renuntam vreodata sa cautam Iubirea. Cine nu va renunta sa caute va invinge!”
(…)
“Esenta Creatiei este una singura. Iar aceasta esenta se numeste Dragoste. Dragostea este forta care ne reuneste, pentru a concentra experienta raspandita in multe vieti, in multe locuri ale lumii. Suntem raspunzatori pentru tot Pamantul, fiindca nu stim unde este Cealalta Parte care ne apartine de la inceputul timpurilor. Daca ea e bine, si noi vom fi fericiti. Daca nu e bine, vom simti, inconstient, o parte din acea durere. In primul rand insa trebuie sa ne reunim, cel putin o data in fiecare reincarnare, cu Cealalta Parte, cu care mai mult ca sigur ne vom incrucisa drumul. Chiar daca ar fi doar pentru cateva clipe; caci aceste clipe aduc o Dragoste atat de intensa, incat justifica restul zilelor noastre.”
(…)
“Nimeni nu poate fi stapanul unui apus de soare ca acela pe care l-am vazut impreuna intr-o dupa-amiaza. Asa cum nimeni nu poate fi stapanul unei dupa-amiezi in care ploaia bate in geam, nici al seninatatii pe care un copil adormit o imprastie in jurul sau, nici al momentului magic cand valurile se sparg de stanci. Nimenu nu poate sa detina ceea ce e mai frumos pe Pamant-insa putem sa cunoastem si sa iubim. Prin aceste doua momente, Dumnezeu li se arata oamenilor. Nu suntem stapanii soarelui, nici ai dupa-amiezii, nici ai valurilor, si nici macar ai viziunii lui Dumnezeu-pentru ca nu putem sa ne posedam pe noi insine.”
(…)
“Cand ne-am cunoscut-si se pare ca eu mereu te-am cunoscut, pentru ca nu reusesc sa-mi aduc aminte cum era lumea inainte-,ti-am aratat Noaptea Intunecata. Voiam sa vad cum iti infruntai propriile limite. Stiam deja ca in fata mea se afla Cealalta Parte, si ca aceasta Parte urma sa ma invete tot ceea ce mai aveam de invatat-pentru asta a facut Dumnezeu barbatul si femeia.”
(…)
“Oamenii ofera flori pentru ca in ele sta adevaratul sens al Dragostei. Cine va incerca sa posede o floare ii va vedea frumusetea cum se vestejeste. Insa cine se va uita la o floare pe camp va ramane cu ea pentru totdeauna. Pentru ca ea devine una cu dupa-amiaza, cu apusul, cu mirosul pamantului umed si cu norii de pe cer.”
(…)
“Asta m-a invatat padurea. Ca tu niciodata nu vei fi al meu, si din cauza asta te voi avea pentru totdeauna. Tu ai fost speranta zilelor mele de singuratate, nelinistea momentelor mele de indoiala, siguranta clipelor mele de credinta.”
(…)
“Si atunci ai venit tu si am inteles tot. Tu ai venit ca sa ma eliberezi din sclavia pe care eu insami am creat-o, pentru a-mi spune ca eram liber-pot sa ma intorc la lume si la lucrurile din lume. Am inteles tot ce trebuia sa stiu, si te iubesc mai presus decat pe toti barbatii pe care i-am cunoscut in viata mea. (…) Imi voi aminti mereu ca dragostea inseamna libertate. Mi-a luat multi ani ca sa invat lectia asta. A fost lectia care m-a exilat, si acum tot ea ma elibereaza.”
(…)
“Toata viata imi voi aduce aminte de tine, si tu iti vei aduce aminte de mine. Asa cum ne vom aduce aminte de apus, de ploaia care bate in geam, de lucrurile pe care le vom avea intotdeauna tocmai pentru ca nu putem sa le posedam.”
Paulo Coehlo-Brida
