Numa’ ce m-am trezit de juma’ de ora si o sa ma apuc imediat de mate, ca maine avem teza. Daaaa, super, maine teza la mate, vineri dau singura teza la info. Ce distractie. Trist, caci mie nu-mi sta deloc gandu’ la invatat. Nu stiu ce e cu mine, dar de anu’ asta… nu ma gandesc la altceva decat la distractie. Cred ca… acum ceva vreme exista cineva care ma tinea in frau, acum fac doar ce vreau si vreau doar sa ma distrez. Oricum, promiiiiit solemn ca de la anu’, de cand aflu rezultatu’ la germana, o sa incep sa-mi vad de scoala si o sa imi stabilesc prioritatile. Pana atunci… Imi vad totusi de scoala, dar mai putin. Asa ca, inainte sa ma apuc de mate, m-am pus sa ascult Stele Verzi… Si o sa pun o parte din versurile unei melodii aici, se potrivesc prea bine! 
“Ai auzit de ingerul ala care si-a pierdut raiul? Trist, trist… Cica s-a imbatat si nu a mai gasit drumul spre casa. Canta exact asta inainte sa cada:
Betia gandului, ravnesc betiv la coada randului, raceala vantului, ce-mi bate fata-n fata portilor, pe drumul betilor razbat cu universul beat in sticla si curge cate un pic cand cad, se umple iar cand ma ridic. Pasesc om beat cu-n sac de sticle goale, cat ultimul zid de care ma simt sprijinit, cu jena mea de a nu fi doar un ultim nesimtit.
Asa, ma-ndrept betiv, mergand in s-uri desenand mersuri vesele pe asfalt, mai merg, mai cad, mai beau, ma cred mai sfant, vomit un suflet si mai vreau, vreau sa beau! Ma simt ca intr-un film de scurt metraj, decor de mai, un om beat pe o strada pavata cu visari lucioase ca de scai. Coloana mea sonora: un dulce cant de nai, in care sufla vantul. Si n-ai idee ca-s un om ce beau din gandul beat, mergand spre randul meu cu spatele spre iad, in rai.
Tin minte si acum… plangeau paharele de frica, eu beam de fericire…”
