M-am trezit de vreo juma’ de ora, mama face vinete si mirosu’ ajunge pana la mine in camera, ma simt ca intr-o seara de vara, ca si cum ar fi vacanta, ca si cum as fi prin clasa a 6-a cand leneveam toata noaptea la comp, iar ziua dormeam. As vrea sa fie vacanta, dar acum n-as mai sta sa pierd timpu’ in casa. De-ar fi vacanta…

I want you to hold my hand, make me laugh, make me cry, call me, kiss my forehead, tell me you love me, call me beautiful, wipe the tears from my face, give me butterflies, cuddle with me, tell me stories, listen to music and watch movies with me, and give me a reason to smile every day.

And there are a few that haven’t happend yet, but hopefully they will.

Imi pare sincer rau pentru voi!

Alaltaieri, la ora de romana, am inceput Morometii. Bineinteles, inainte de orice opera, vorbim putin despre autor. Plecand de la Marin Preda, de la perioada in care a trait si a publicat, am ajuns sa vorbim de comunism. Nu asta e subiectul pe care vreau sa-l abordez acum, ci ceva ce profa de romana o zis si mi-o ramas intiparit in minte: pe langa altii, intelectualii erau inchisi, trimisi prin diferite locuri, omorati, s.a.m.d., iar cei de la putere nu erau oameni culti, nu erau oameni cititi, nici cu scoala. Motivul evident ar fi acela ca intelectualii nu pot fi atat de usor manipulati, dar daca stam sa analizam putin comportamentul oamenilor in general, se evidentiaza un alt motiv pentru care intelectualii erau persecutati: faptul ca ei erau peste nivelul celor de la conducere. Un om aflat la un anumit nivel il va uri, in majoritatea cazurilor, pe cel aflat la un nivel superior, si asta pentru ca, probabil, el nu e capabil sa ajunga atat de sus. Si acum inteleg… Acum inteleg si stiu ca nu e cazul sa-mi mai fac eu probleme, sta in firea oamenilor aflati la nivele medii sa urasca persoanele care au atins un nivel superior lor. Nu e vina lor, cel putin nu in totalitate. Conteaza foarte mult educatia pe care o primesc, iar atata timp cat nu are cine sa le dea acea educatie, nu poti sa ceri mai mult. Cred ca e trist, e trist pentru ei si-mi pare rau ca mi-am dat seama atat de tarziu, pentru ca pana acum credeam ca am eu o problema sau credeam ca ei au o problema strict cu mine. Am crescut, m-am maturizat, am aflat lucruri. Am invatat ca nu are rost sa mai ascult ce spun unii, pentru ca nu cred ca o fac din rautate. O fac pentru ca nu au capacitatea de a intelege, de a gandi, de a procesa mai mult. Pur si simplu, nu pot, nu sunt in stare. Astfel, vreau sa stiti ca nu va port pica,  va inteleg, si-mi pare rau pentru voi. Poate ca daca ati fi crescut in alte familii, poate daca ati fi fost educati altfel, ati fi fost oameni mai buni. Familia nu ti-o alegi, locul in care te nasti cu atat mai putin, si abia acum inteleg ca, desi eu credeam ca voi purtati pe umeri vina ca nu vreti sa evoluati, nu este vorba de alegere, ci de faptul ca nu puteti depasi nivelul pe care il aveti.

Sentimente minunate.

Ma trec fiori si nu exagerez deloc. Imi vine sa plang, da, am lacrimi in ochi. Nu am mai trait sentimentul asta de muuulta, multa vreme. Sunt… hmm, nu stiu daca exista cuvant care sa descrie ce simt eu acum. Sunt fericita, dar fericirea mea e dusa pe niste culmi pe care nu cred ca am mai ajuns vreodata. Ma trec fiori de fiecare data cand ma gandesc la cuvantul “fericire”. Nu am mai fost asa fericita niciodata, cred. Simt ca viata mea e perfecta. Intr-adevar, sunt o gramada de lucruri ce trebuie perfectionate, dar in momentul asta, sunt atat de fericita, incat nimic nu poate merge mai bine. Doamne, am un zambet tamp pe fata, am lacrimi in ochi, iar pielea imi e ca de gaina. Azi am aflat ca am luat examenul la germana. Ma asteptam sa-l iau, insa nu ma asteptam sa ma bucure atat de mult. L-am luat, ceea ce inseamna ca is ca si admisa la faculta. Evident, imi trebuie bacu’, dar pentru asta nu-mi fac probleme. Incep sa tremur si vorbesc foarte serios. Sunt atat de impacata cu mine insami, mai ales pentru ca m-am ridicat la asteptarile persoanelor dragi mie. Vocea pe care o avut-o tata cand mi-o zis bravo, faptul ca bunica o inceput sa planga la telefon cand i-am zis, statusu’ lu’ Sandi si bucuria sincera cu care m-o felicitat, multumirea adusa profei mele de germana m-or facut sa ma simt foarte speciala. Cel mai inaltator lucru e acela ca persoanele astea sunt mandre de mine!

Fericirea asta datorata examenului este completata de…iarna asta. Iarna asta o fost cea mai frumoasa iarna din toata viata mea, desi am fost departe de tata vreo 3 saptamani. Nu exagerez nici acum, ma asteptam sa ma simt aiurea, sa se intample lucruri care sa ma intristeze, nu m-am gandit niciun moment ca iarna asta o sa-mi aduca sentimente atat de colorate. Inainte de vacanta…da, ma distram, insa nu pot sa spun ca eram fericita in adevaratul sens al cuvantului. Eram bucuroasa ca pot, in sfarsit, profita de libertatea mea…Insa fericita nu puteam spune ca sunt. Uneori eram de-a dreptul nefericita. Acum nimic nu ma mai poate face sa ma simt asa. De ce? E simplu. Dupa multi ani…m-am indragostit din nou. M-am indragostit pe bune. Au trecut ani de zile de cand nu am mai simtit ce simt acum pentru un baiat. Da, mi-au mai placut baieti. Da, am mai avut prieteni. Totusi, ceea ce simt acum am mai simtit pentru o singura persoana, cu mult timp in urma, si nu credeam ca o sa mai fiu in stare sa mai simt din nou. Si uite, ce surprize imi rezerva viata! Cine s-ar fi gandit ca iarna asta, in Beclean, o sa gasesc o persoana care sa ma faca sa simt din nou?! Eu cu siguranta nu si asta pentru ca nu mi-am pus problema ca la revel or sa vina si alte persoane, care nu-s din Beclean. Pana de revel, am avut o vacanta relativ normala. La joc era fain, era ceva nou, iar in rest…putina plictiseala, uneori distractie, nimic iesit din comun. Intr-o seara ma plictiseam asa de tare, i-am zis lu’ Sandi sa luam masina, sa mergem intr-un sat (oricare!), sa cautam gazda si sa intram, ceva gen: “Ceau, eu sunt Miru. Sunt din Tm si am venit pe la voi sa cunosc lume noua, sa socializez!” ) Evident, Sandi m-o calmat, mi-o zis ca nu putem sa mergem asa…unde nu cunoastem. Daca ar fi fost dupa mine, eu as fi mers. Astfel, asteptarile mele pentru revel erau…triste, sa zicem. Ma asteptam sa ma cam plictisesc si… surpriza! Cand ma plictiseam mai tare intra niste tipi necunoscuti in camin. Bineinteles ca am inceput sa-i dau coate lu’ Sandi, gen: “uiteeee ce dragut e ala. vezi? vezi? ala cu …” Sincer, m-am gandit ca e unul, ca oricare altul, ca toti restul dinainte. Nici nu m-am prea agitat. Florin mi-o facut cunostinta cu ei toti, fosti colegi de-ai lui, o zis. Aha, super. Am continuat sa ma plictisesc. La un moment dat, nu mai stiu cum, am inceput sa jucam bolt cu unii dintre ei. El nu juca, era prea devreme, se credea prea bun pentru mine si pentru Sandi. Dupa ce i-am cam imbatat colegii, s-o hotarat sa se bage si el in joc. Evident, eu si Sandi suntem prea bune la bolt, asa ca s-o alaturat colegilor lui doar ca sa bea si el. Deja era tarziu,trecut de 3, cred, am inceput sa dansam, nimic ciudat. Dansam pe Ai se eu te pego si un coleg de-al lui o zis ca nu avem tupeu sa ne pupam. Ne-am pupat, asa.. muah! O fost o chestie deloc ciudata, din nou. Am continuat sa dansam, la un moment dat l-am rugat sa ma ia pe umeri. O facut-o.  Cred ca era ora 4 deja, ne-am dus la masa, povesteam de…trupe rock. Da, asculta rock. Eu eram deja mai mult decat fascinata! Mi-o spus ca Vara la tara (Pasarea Colibri) e scrisa de Toparceanu si eu eram extaziata. Uau! Un tip frumos si cult in Beclean. Ce s-o fi intamplat?! ) La un moment dat, in timp ce imi povestea de…ce zeu e Mircea Baniciu, l-am intrebat daca pot sa-l intrerup putin. O zis ca da, si l-am pupat. Atunci ne-am pupat prima oara pe bune. I-am spus sa continue, o zambit, o zis un “ääää”, m-o pupat si el si o continuat sa-mi zica de Baniciu. Eram foarte fericita, am stat impreuna pana dimineata, la 8, cand ne-o oprit Florin muzica si ne-o aprins becu’. O plecat in Fagaras, dar l-am pus sa-mi promita ca vine inapoi. Ne-am mai vazut de 2 ori, inainte sa plec la banchetul mic.

Banchetul mic, da… Stiu, sar dintr-un subiect in altul, dar incerc sa povestesc cat de cat cronologic. In 4 ianuarie m-am intalnit cu colegii mei in Sibiu si am urcat la Paltinis. O fost…ok, sa zicem. Primele 2 zile ne-am imbatat, am ascultat muzica, am dansat. Naaa, nimic iesit din comun. Cu 9 dintre ei am coborat, in 6 ianuarie, in Beclean, unde ne-am distrat cu adevarat. O fost chiar fain, nu stiu, am ras, ne-am imbatat, am dansat pe muzica populara… Carla o fost in extaz ca l-o intalnit pe Ovidiu Rusu, care oricum ii zicea Anca. ) In 7 noaptea l-am vazut iar, in Fagaras. Abia asteptam sa-l vad, evident. Urmatoarea zi o fost…pacat ca nu pot sa scriu despre asta aici. Si, ajunsi inapoi la Paltinis, ne-am imbatat, din nou, ne-am plans ca vrem inapoi in Beclean, am spart sticle, scrumiere…

Am ajuns acasa de ceva zile si azi o si inceput scoala. Mai vreau vacanta, mai vreau sa fiu acolo. Imi e dor si… sunt fericita ca am intalnit o persoana care sa ma faca sa simt, din nou. E amuzant, aici spuneam ca nu ma mai intereseaza nimeni, nu-mi mai pasa de nimeni, nu gasisem un tip pentru care sa simt ceva…si ironia sortii o facut sa fie cineva, dar in Brasov: 400 km, 9 ore cu trenu’. Nu am idee ce o sa fac, deocamdata astept sa vina luna februarie, incerc intre timp sa ma gandesc si la scoala si…astept.

Ideea e ca viata mea incepe sa fie asa cum mi-am dorit. Planurile mele incep sa se implineasca, pe plan..profesional?(nu stiu daca pot deja sa spun asta, dar nu gasesc alt cuvant potrivit!), iar eu incep sa trec peste tot ce s-o intamplat mai de mult. Incep sa privesc inainte, sa-mi vad de viata. In sfarsit, asta nu o mai zic doar asa. Chiar incep sa-mi vad de viata si sa las ce s-o intamplat in trecut. Oricum, de la revel incoace, eu nu m-am mai uitat in spate nici macar o singura data, si cred ca stiti ce vreau sa spun.

Wie ein einziger Tag. (2004)

*I couldn’t sleep last night because I know that it’s over between us. I’m not bitter anymore, because I know that what we had was real. And if in some distant place in the future we see each other in our new lives, I’ll smile at you with joy and remember how we spent the summer beneath the trees, learning from each other and growing in love. The best love is the kind that awakens the soul and makes us reach for more, that plants a fire in our hearts and brings peace to our minds, and that’s what you’ve given me. That’s what I hope to give to you forever. I love you. I’ll be seeing you.

*Look, a woman knows when a man looks into her eyes and sees someone else!

*I am nothing special; just a common man with common thoughts, and I’ve led a common life. There are no monuments dedicated to me and my name will soon be forgotten. But in one respect I have succeeded as gloriously as anyone who’s ever lived: I’ve loved another with all my heart and soul; and to me, this has always been enough.

*So it’s not gonna be easy. It’s going to be really hard; we’re gonna have to work at this everyday, but I want to do that because I want you. I want all of you, forever, everyday. You and me… everyday.

*Summer romances begin for all kinds of reasons, but when all is said and done, they have one thing in common. They’re shooting stars, a spectacular moment of light in the heavens, fleeting glimpse of eternity, and in a flash they’re gone.

*It was real, wasn’t it? You and me. Such a long time ago, we were just a couple of kids. But we really loved each other, didn’t we?

Hai, vacanta, haaai!

Mai 3 zile. Doar 3. Doar atat. Luni am ore pana la 4. Suuuuper, ce sa zic! Marti – test la mate si ne asculta la chimie. Minunat, din nou… Miercuri? Nota la romana. Doooh! Si dupa ni se incheie mediile, in sfarsit. Asa ca mai avem doar 3 zile de suportat si apoi vacantaaa. Iar in Timisoara e asa de trist, fara pic de zapada… Cum sa ai un Craciun fara zapada?! Abia astept sa vad putina zapada pe la munte… :] Oricum, sunt nerabdatoare sa inceapa vacanta si sa ma distreeez, sa ma chefuiesc, sa rad, sa beau, sa ma destrabaleeez! :]] 3 zile si gataaa! :]

Taxi.

De cand n-ai mai venit, am o viata absolut normala. N-am nici o problema, nici una, traiesc… Ma simt foarte bine, imi beau cafeaua linistita, ma plimb seara pe strazi. Poate cateodata la tine ma gandesc si… si, si.. si te caut in toti barbatii pe care cateodata ii intalnesc. Si te vreau in toti barbatii pe care cateodata ii doresc, si te vad in toti barbatii pe care am impresia ca-i iubesc. Inca mai gresesc.

De cand n-ai mai venit, ma duc la toate filmele noi, chiar ieri am vazut unul. Am fost in oras, am luat niste CD-uri, le ascult cand ma trezesc. Aseara am inceput o carte noua, te vedeam printre randuri si asta ma face sa cred ca poate cateodata la tine ma gandesc si… si te caut in toti barbatii pe care cateodata ii intalnesc. Si te vreau in toti barbatii pe care cateodata ii doresc, si te vad in toti barbatii pe care am impresia ca-i iubesc. Inca mai gresesc.

Ma intalnesc cu toti prietenii tai, care intre timp au devenit si ai mei, si-mi spun mereu ca-ntrebi ce mai fac… eu… Eu te caut in toti barbatii pe care cateodata ii intalnesc si te vreau in toti barbatii pe care cateodata ii doresc, si te vad in toti barbatii pe care am impresia ca-i iubesc. Inca mai, mai, mai, mai gresesc… Mai gresesc.

Cealalta Parte.

“In anumite reincarnari, noi ne divizam. Precum cristalele si stelele, precum celulele si plantele, si sufletele noastre se divizeaza. “

(…)

“Facem parte din ceea ce alchimistii numesc Anima Mundi, sau Alma Mundi, Sufletul Lumii. (…) De fapt, daca Anima Mundi s-ar diviza numai, ar creste, dar ar ramane din ce in ce mai slaba. Din aceasta cauza, asa cum un suflet se divide, intotdeauna se divizeazaintr-o parte masculina si una feminina. Astfel este explicat in cartea Genezei: sufletul lui Adam s-a divizat, iar Eva s-a nascut din el.”

(…)

“Era posibil sa cunosti Cealalta Parte prin licarul din ochi- de la inceputul timpurilor asa isi recunosteau oamenii adevarata dragoste.”

(…)

“Asumandu-ne riscul pentru esecuri, deceptii, dezamagiri, fara sa renuntam vreodata sa cautam Iubirea. Cine nu va renunta sa caute va invinge!”

(…)

“Esenta Creatiei este una singura. Iar aceasta esenta se numeste Dragoste. Dragostea este forta care ne reuneste, pentru a concentra experienta raspandita in multe vieti, in multe locuri ale lumii. Suntem raspunzatori pentru tot Pamantul, fiindca nu stim unde este Cealalta Parte care ne apartine de la inceputul timpurilor. Daca ea e bine, si noi vom fi fericiti. Daca nu e bine, vom simti, inconstient, o parte din acea durere. In primul rand insa trebuie sa ne reunim, cel putin o data in fiecare reincarnare, cu Cealalta Parte, cu care mai mult ca sigur ne vom incrucisa drumul. Chiar daca ar fi doar pentru cateva clipe; caci aceste clipe aduc o Dragoste atat de intensa, incat justifica restul zilelor noastre.”

(…)

“Nimeni nu poate fi stapanul unui apus de soare ca acela pe care l-am vazut impreuna intr-o dupa-amiaza. Asa cum nimeni nu poate fi stapanul unei dupa-amiezi in care ploaia bate in geam, nici al seninatatii pe care un copil adormit o imprastie in jurul sau, nici al momentului magic cand valurile se sparg de stanci. Nimenu nu poate sa detina ceea ce e mai frumos pe Pamant-insa putem sa cunoastem si sa iubim. Prin aceste doua momente, Dumnezeu li se arata oamenilor. Nu suntem stapanii soarelui, nici ai dupa-amiezii, nici ai valurilor, si nici macar ai viziunii lui Dumnezeu-pentru ca nu putem sa ne posedam pe noi insine.”

(…)

“Cand ne-am cunoscut-si se pare ca eu mereu te-am cunoscut, pentru ca nu reusesc sa-mi aduc aminte cum era lumea inainte-,ti-am aratat Noaptea Intunecata. Voiam sa vad cum iti infruntai propriile limite. Stiam deja ca in fata mea se afla Cealalta Parte, si ca aceasta Parte urma sa ma invete tot ceea ce mai aveam de invatat-pentru asta a facut Dumnezeu barbatul si femeia.”

(…)

“Oamenii ofera flori pentru ca in ele sta adevaratul sens al Dragostei. Cine va incerca sa posede o floare ii va vedea frumusetea cum se vestejeste. Insa cine se va uita la o floare pe camp va ramane cu ea pentru totdeauna. Pentru ca ea devine una cu dupa-amiaza, cu apusul, cu mirosul pamantului umed si cu norii de pe cer.”

(…)

“Asta m-a invatat padurea. Ca tu niciodata nu vei fi al meu, si din cauza asta te voi avea pentru totdeauna. Tu ai fost speranta zilelor mele de singuratate, nelinistea momentelor mele de indoiala, siguranta clipelor mele de credinta.”

(…)

“Si atunci ai venit tu si am inteles tot. Tu ai venit ca sa ma eliberezi din sclavia pe care eu insami am creat-o, pentru a-mi spune ca eram liber-pot sa ma intorc la lume si la lucrurile din lume. Am inteles tot ce trebuia sa stiu, si te iubesc mai presus decat pe toti barbatii pe care i-am cunoscut in viata mea. (…) Imi voi aminti mereu ca dragostea inseamna libertate. Mi-a luat multi ani ca sa invat lectia asta. A fost lectia care m-a exilat, si acum tot ea ma elibereaza.”

(…)

“Toata viata imi voi aduce aminte de tine, si tu iti vei aduce aminte de mine. Asa cum ne vom aduce aminte de apus, de ploaia care bate in geam, de lucrurile pe care le vom avea intotdeauna tocmai pentru ca nu putem sa le posedam.”

Paulo Coehlo-Brida

Libera la… munte!

M-am tot gandit ce melodie o sa ni se potriveasca iarna asta, la banchet, si mi-o venit in cap melodia de la Andre-Libera la mare. Dar ma gandeam… wtf?! Noi nu mergem la nici o mare! Asa ca m-am gandit sa modific putin versurile:

Am plecat la munte, fata, cu leii-n buzunar
Am uitat de teza, profi, de diriga si orar
De abia astept sa ma distrez, sa dansez, sa ma simt bine
Sa o fac cu cine-mi place, sa ma iubeasca doar pe mine
In fiecare zi, fara griji si influente
Cu o mie de prieteni noi si ciudate cunostinte
Muzica, moda, totul despre love & sex,
Seara de seara, la cel mai tare chef!
Nici eu nu am probleme, de parinti in cot ma doare
Iarna asta-i cea mai tare si distractia e-n floare!

Libera la munte, stau cu tine pe partie.. Ne iubim in zapada fierbinte, nu mai sunt o fata cuminte!

Toti baietii intorc capul dupa mine si ma doresc
Cand aud de mine, si-mi spun ca ma iubesc.
In cabana, pe partie, in discoteca, la plimbare
Ma dezbraca din priviri si senzatia e tare.
Asta e realitatea, unii sunt timizi sau fraieri
Altii vor sa para cei mai tari din parcare..
Lasa vorba, frate, de vrei sa te distrezi
Noptile sunt lungi la munte hai cu mine si-ai sa vezi!

)) Hahahaha, ce ma distreaza. Se potrivesc, nu, Ale, Neda, Carla ? Oricuuuuum, noptile or sa fie foooooarte lungi, la munte. Si cine nu crede, sa vina cu noi si-o sa vada!

Gott, es scheint so schwer…

Ich vermiss dich und dieser Song erweckt endlich Vernunft in mir,
was nutzt es auch den ganzen Tag nur rumzuirren?
Ich möchte begreifen, was es heißt ein Teil von dir zu werden,
möchte begreifen, was es heißt als Teil von dir zu sterben.
Ich möchte einfach nur, dass du weißt, das ich dich liebe,
ich hab dich nie vergessen und ich weiß, das klingt sensibel.
Kannst du dir vorstellen, ich hab täglich an dich gedacht,
wir sehen uns später wieder in meinen Träumen, wie jede Nacht.

…

Ich leg die Karten auf den Tisch und such die Fehler bei mir,
ich fühl mich so alleine, wo bist du, du warst eben noch hier!
Ich meine es ernst, meine Tür ist immer offen für dich,
der Weg wird hart und steinig, doch du kommst hoffentlich mit?
Du bist alles was ich hab’, alles was ich brauch’,
wenn ich keine zweite Chance krieg’, raste ich aus.

…

Ich vermiss dich, alles was ich heute bin verdank’ ich dir,
auch wenn du nicht da warst, waren meine Gedanken bei dir.
Du warst die helfende Hand, die Helfende an meiner Seite,
ohne diese helfende Hand wäre ich beinahe verzweifelt.
Egal wie schwach ich war, er hat mir Kraft gegeben,
es gab Momente, da war ich selbst zu schwach zum Reden.
Du bist alles was ich hab’, alles was ich brauch’,
wenn ich keine zweite Chance krieg’, raste ich aus.

Ich vermiss dich!
Jeder Tag ohne dich, ist ein Tag der verloren geht.
Ich vermiss dich!
Ich fleh dich an, komm zurück. Ich vermiss dich auch.

Daca vreti traducerea, e suficient un comment.

Mate.

Numa’ ce m-am trezit de juma’ de ora si o sa ma apuc imediat de mate, ca maine avem teza. Daaaa, super, maine teza la mate, vineri dau singura teza la info. Ce distractie. Trist, caci mie nu-mi sta deloc gandu’ la invatat. Nu stiu ce e cu mine, dar de anu’ asta… nu ma gandesc la altceva decat la distractie. Cred ca… acum ceva vreme exista cineva care ma tinea in frau, acum fac doar ce vreau si vreau doar sa ma distrez. Oricum, promiiiiit solemn ca de la anu’, de cand aflu rezultatu’ la germana, o sa incep sa-mi vad de scoala si o sa imi stabilesc prioritatile. Pana atunci… Imi vad totusi de scoala, dar mai putin. Asa ca, inainte sa ma apuc de mate, m-am pus sa ascult  Stele Verzi… Si o sa pun o parte din versurile unei melodii aici, se potrivesc prea bine!

“Ai auzit de ingerul ala care si-a pierdut raiul? Trist, trist… Cica s-a imbatat si nu a mai gasit drumul spre casa. Canta exact asta inainte sa cada:

Betia gandului, ravnesc betiv la coada randului, raceala vantului, ce-mi bate fata-n fata portilor, pe drumul betilor razbat cu universul beat in sticla si curge cate un pic cand cad, se umple iar cand ma ridic. Pasesc om beat cu-n sac de sticle goale, cat ultimul zid de care ma simt sprijinit, cu jena mea de a nu fi doar un ultim nesimtit.
Asa, ma-ndrept betiv, mergand in s-uri desenand mersuri vesele pe asfalt, mai merg, mai cad, mai beau, ma cred mai sfant, vomit un suflet si mai vreau, vreau sa beau! Ma simt ca intr-un film de scurt metraj, decor de mai, un om beat pe o strada pavata cu visari lucioase ca de scai. Coloana mea sonora: un dulce cant de nai, in care sufla vantul. Si n-ai idee ca-s un om ce beau din gandul beat, mergand spre randul meu cu spatele spre iad, in rai.

Tin minte si acum… plangeau paharele de frica, eu beam de fericire…”